Sunt suporter al lui Liverpool. O stie multa lume. Si nu de 5 ani si nici de 10, de vreo 30 si ceva. Ma rog, nu conteaza asta. Conteaza ca aseara, echipa cu care simpatizez a demonstrat odata mai mult ca are suflet mare. Am inghetat la driblingurile lui Walcott pentru ca in numai un minut sufrageria sa se transforme in stadion. Motanul Mishu sarise in tavan direct din canapea visand probabil la o armata de soricei aflati in vacanta, Irina, prietena mea, nu mai intelegea de ce era zgariata, in timp ce eu jubilam aplaudand in picioare un final de poveste. Liverpool a dus in 5 minute scorul la 4-2, schimband toata istoria unui meci in care Arsenal a jucat fotbal aristocrat. N-a fost suficient pentru ca de obicei, pe Anfield se castiga cu sufletul. De data asta a fost cu sufletul la gura, dar performanta e cu atat mai spectaculoasa cu cat la final „You ll Never Walk Alone” a fost cantat si de fanii lui Arsenal, ca si cum victoria era si a lor. Da a fost si a lor, insa Liverpool joaca semifinala Champions League cu Chelsea. Ce surpriza…Parca a mai jucat-o de vreo doua ori…Si legenda continua:
Priviri din peluza 
citeste ce am scris la mine pe blog. Am avut aceelasi titlu ca in The Sun „Thriller”. Eu zic ca este un articol reusit. 🙂 Atat al meu cat si al tau, din pacate cand vine vorba de UCL eu nu pot scrie articole scurte 🙂
:)))) Imi imaginez ce atmosfera era in casa la tine 🙂
Silviule tu esti un tip mai linistit, cu toate ca dai un pic prin culoarea fetei a balcanic fara radacini latine (turc, grec, albanez). Nu stiu cum reactionezi cand ii vezi pe favoritii tai acasa, dar in nici un caz ca un vecin de al meu (fan Anglia), care a spart usa de la balcon, dupa ce Anderton a nimerit doar bara din 2 metri, in finala CE din 1996.
experiente cu albanezi la meciurile echipei Angliei am mai avut. intreaba-l pe Arben Grada ce-a facut la Portugalia – Anglia, la el in casa, acum cativa ani…
a vrut s-o arunce pe maica-sa:)))))))
Am plecat de acasa aseara. Am zis 4-3 la penalty. Dar meci de infarct ca asta, mai rar.
Culmea ca nu sunt fan LFC.
Dar sunt fan FOTBAL si pentru ce am vazut, jos palaria.
in anglia, ca de fapt in intregul unives, exista doar o singura echipa: Manchester!
un singur antrenor: Sir Ferghy
si mai multi jucatori: Cristiano Ronaldo, Cristiano Ronaldo, Cristiano Ronaldo, Cristiano Ronaldo s
si tot el!
Ceea ce s-a intamplat aseara pe Anfield se poate defini intr-un singur cuvant: magie. Cand spun acest lucru, ma refer la doua dintre ingredientele fara de care spectacolul de aseara nu ar fi putut avea loc: atmosfera fabuloasa creata de uluitorii fani ai lui Liverpool, si daruirea dusa pana la sacrificu a celor din teren.Nu ma refer numai la Gerard si baietii lui, dar si la copiii lui Arsene Wenger. Cu totii au contribuit la un regal fotbalistic ce-a tinut intreaga planeta cu sufltul la gura pana in ultimul minut. Chiar daca nu esti fan Liverpool , este imposibil ca dupa un astfel de meci sa nu-ti rama in suflet o farama din „You’ll never walk alone”, si sa nu fredonezi neincetat inainte de-a merge la culcare .
Datorita acestor titani ai fotbalului modern, s-a demonstrat ca putem pasi pe taramaul viselor chiar si atunci cand suntem treji. Este de-ajuns sa fi martor la un asemenea meci , si vei vedea ca nu gresesc cu nimic cand spun asta.
Rafa Benitez, poate fi asemuit fara teama de-a gresi cu ilustrul strateg din antichitate, Hannibal.
Acesta din urma a reusit timp de peste 14 ani sa duca Roma in pragul dezastrului cu o mana de soldati , hartuind neincetat inamicul si ducandu-l in pragul dezastrului.
Acelasi lucru l-a facut si Rafa aseara: a hartuit reduta lui Arsenal fara incetare, iar spre deosebire de Hannibal,Rafa a dat si lovitura mortala atunci cand a avut ocazia. Nu a stat pe ganduri cand a vazut ca se poate. L-a introdus pe Babbel, un nume parca predestinat avand in vedere ce-a putut face in apararea londoneza, ce la un moment dat chiar parea a fi un turn BABBEL fiindca nimeni din apararea lui Arsenal nu mai stia ce se intampla in clipa in care acesta a hotarat sa ia o mingea pe cont propriu si sa patrunda ca o racheta in careul tunarilor.
La 3-2, Arsenal a cazut rapusa. Nici nu apucasera bine sa isi aranjeze echipamentul dupa bucuria si imbratisarile declansate de golul lui Adebayor, ca iadul s-a dezlantuit din nou pentru ei: Gerard marcase ! Fara niciun fel de mila, Liverpool a distrus-ope Arselan definitiv, inscriind golul 4 , punand capat extazului si agoniei pustilor lui Arsene Wenger, precum si a intregii suflari londoneze. Se terminase! Nimic nu mai putea schimba soarta meciului.
Fluierul final al arbitrului a adus descatusarea in randul divinilor suporteri cormorani, ce-au trebuit sa parcurga in doar 2-3 minute toate starile existentei umane. Parca a fost prea mult pentru doar o singura seara. Sunt oameni in lumea asta ce n-au trait asemenea emotii o viata intreaga de la cap la coada, dar intr-o singura noapte. Cum sa nu canti si nu-ti sa-ti preaslavesti idolii asa cum faceau in trecut cei ce urmareau pe viu luptele gladiatorilor? …Fiindca asta au fost si ei aseara: adevarati gladiatori, cu specificatia ca singurele lor arme au fost daruirea, ardoarea, determinarea , dorinta, si bineinteles, obiectul muncii, mingea.
The end…
…….. and don’t forget,”You’ll never walk alone!”
Fotbalul nu este un sport pervers. nu pot crede asta. fotbalul este acel joc care ii rasplateste intotdeauna pe cei care ataca, care vor, care nu refuza lupta. Intotdeauna, dintre arsenal si liverpool, voi alege a doua echipa. De ce? am motivele mele, conteaza mai putzin asta. dupa un meci precum aceste despre care vorbim acum, ai putea spune ca arsenal nu ar fi meritat sa piarda. eu spun insa ca nu este asa. Si asta pentru ca Liverpool a aratat intregii planete de ce englezii au inventat fotbalul!
P.S.: Felicitari, Marcos!
Ieri Liverpool – Arsenal
Astazi „U”Cluj – „U” Craiova
Teoretic doua meciuri de fotbal. Practic un meci de fotbal ebglez si o oina romaneasca… Cand vezi un adevarat meci de fotbal, tot ce urmaresti dupa aceea este doar un joc in curtea scolii….
Suntem in secolul 21 si credem ca detinem adevarul absolut, in conditiile in care ne mintim singur. Sper sa castige Liverpool, adevaratul fotbal, si sa ne bucuram inca o data de ceea ce inseamna aceste cuvine : You’ll never walk alone!
Fara acest final probabil ca nici n-ar mai fi fost la fel de frumos. Ca fan Liverpool am murit si am inviat in decurs de un singur minut. Si a fost pentru prima data in viata mea cand nu m-am uitat la executia unui penalty. Urmeaza Chelsea si apoi Manchu. Si sa vedem atunci cine e cea mai tare echipa din Insula.
@silviu
Alt articol slab http://doctorul.wordpress.com/2008/04/09/thriller/ Articolul troneaza si pe http://www.gsp.ro la mijlocul paginii in dreapta. :)) asta inseamna ca scriu prost :))
Sincer eu sunt fan Arsenal si tare m-am bucurat la 2-2, nu am vazut pana atunci mare parte din meci ca m-am tot invartit prin casa. Arsenal este o echipa tanara si superba, Walcott ala e extraterestru, le-a ascuns efectiv mingea si la faza golului si la inca una cel putin din cat am vazut eu. Eu admir foarte mult ce face la Arsenal Wenger, ia jucatori tineri si foarte ieftini si scoate in 2 ani vedete de milioande din ei. Pacat ca a trebuit sa mearga doar o echipa mai departe… se vede ca fotbalul englezesc de club este la inaltime…efectiv domina CL si cu sigurantza va fi o finala englezeasca…
Cum ar arata cea mai frumoasa competitie intercluburi : ManU, Arsenal, LFC si poate Chelsea jucand intre ele de n-spe ori.
Eu simpatizez echipa lui Arsenal. Imi place mult cum construieste Wenger echipa din pusti care nu au capul plin de figuri si… atat, pusti ce mor pe teren, daruire totala. Poate intr-un fel ma vad si eu printre ei.
Imi pare rau ca a iesit, sigur meritau cel putin finala dar nu imi pare rau ca mai departe a mers LFC.
Sa-i vedem in finala !